Termin de scris acest post duminică seară (e aproape miezul nopții) și în timp ce scriu, mă gândesc la ce cafea să îmi fac mâine dimineață, când îl voi posta și îl voi reciti. Azi am băut una puțin mai slabă decât de obicei, pentru că mi s-a terminat pachetul și nu am mai stat să desfac unul nou și să completez, nu de alta, dar eram foarte nerăbător să îmi beau cafeaua.
Povesteam într-un post pe Instagram că sunt iubitor de cafea și pentru că am avut un schimb de replici cu cineva pe tema brandului de cafea băut, am stat să mă gândesc ce înseamnă cu adevărat acest lucru. Cred că este important să îți definești anumite concepte, pentru folosul propriu în primul rând, și mai apoi pentru a putea răspunde la polemici de genul celei din postarea mea.
Iubitorul sau împătimitul de cafea cred eu că poate să poarte cel puțin două pălării. Într-un caz este vorba de omul căruia îi place pur și simplu să bea cafea, oricând, preparată oricum (de multe ori, de el însuși), servită oricum, chiar și în pahare de carton de la benzinărie (bineînțeles, există o limită, mașinăriile alea cu cafea la 2 lei sunt excluse din oficiu), dar care poate și să înțeleagă și să recunoască o cafea super calitativă, de origine, care a fost prăjită de curând și măcinată cât mai aproape de momentul în care a savurat cafeaua. Cam aici cred că m-aș încadra eu.
Iar apoi, în cazul al doilea, este vorba de cel care are chemare către a fi un barista bun, care își dorește să descopere profilul olfactiv și gustativ al cafelei și o face sau tinde să o facă la un nivel profesionist, luându-și notițe și încercând mereu să își îmbunătățească skill-ul. Când intri în această zonă, vrei să îți folosești timpul și resursele pentru a te upgrada cu informații și atunci e normal că vei alege variante speciale, de nișă (dar nu numai) și, implicit, mai scumpe. Este o pălărie foarte frumoasă și aceasta și e nobilă.
Moodboard-ul de astăzi: Cafea – How it’s made
Și dacă tot scriu acest articol, de ce să nu vă spun și care sunt modalitățile mele preferate de preparat cafeaua (pentru a bea cafeaua, nu pentru proces în sine)? Nu e tocmai ușor, pentru că le-aș pune pe toate pe locul întâi, dar am să încerc, totuși, să fac o departajare.
Bătălia pentru locul întâi se dă între presa franceză (French Press):
Și cafeaua la filtru. Cred că la filtru a început să îmi placă pe vremea când locuiam la New York și atunci când nu avem cafea sau nu aveam chef să îmi fac (acasă o făceam la French Press), mergeam pe jos până la Ground Support, sau în librăria McNally Jackson, sau la Dean & Deluca, sau la Aroma (era un coffee shop pe Houston, care s-a desființat între timp, la fel ca și D&D) și ceream un drip coffee/ american coffee (nu americano!) /regular coffee. Noi îi spunem cafea la filtru.
Pentru că nu îmi place să beau cafeaua repede decât după un prânz sau o cină în oraș (atunci sunt singurele momente acceptabile pentru mine), cafeaua la filtru e, de regulă, din abudență, așa că poți ‘trage de ea’ o întreagă dimineață sau după-amiază.
Pe locul 2 în topul meu este clasicul Moka italienesc – așa cum o beau acum (doar am petrecut un an în Italia):
Pe locul 3, espressorul, deși aici recunosc că îmi plac mai mult combinațiile cu lapte (în special Flat White, căci nici prea mult lapte nu mi se pare ok în cafea). De obicei o beau așa la cafenele în oraș, sau după amiază/ după masă. Accept variantele ‘corecte’ cum este cea din poză, dar și Nespresso sau altele de genul (nu în cafenelele de specialitate totuși).
Pe locul 4 este cafeaua la ibric, deși este modul în care am descoperit cafeaua (prin clasa a 11-a/ a 12-a) și n-aș refuza niciodată o cafea la ibric făcută de mama, de exemplu.
Ei, un loc special îl ocupă cafelele făcute la V60, Aeropress sau Chemex. Nu ocupă ultimul loc aceste modalități, dar pentru că beau destul de rar, doar pe la specialty coffee shops, am decis să le pun ca un bonus. Știu că preparată așa se simte poate cel mai bine aroma cafelei, dar sincer, mai ales de când a venit dragul nostru Thomas Jay în viețile noastre, nu pot sta să măsor 38 de grame de cafea pentru o ceașcă, să încălzesc exact 180 de ml de apă și apoi să o torn încet, circular și să aștept puțin ca să fie gata (măsurătorile nu sunt exacte, btw :)) ). Uneori și la Moka mi se pare că ia mult.
Cam despre asta a fost tema de azi. Inspirație pentru cafeluță. Vouă cum vă place s-o beți? ☕️
Să avem o săptămână productivă și plină de energie!
☕️☕️☕️
