Acum aproximativ două săptămâni, într-o după amiază nu la fel de călduroasă precum sunt cele de acum, discutam, la o ceașcă de cafea cu prietenul și partenerul meu de business, John (Ionuț Marin), despre MOTA și despre moda masculină din România. Și ne-am pus întrebarea: cine este cel mai menswear bărbat de la noi din țară? Cine ne-ar reprezenta cel mai bine viziunea noastră de bărbat MOTA, pentru a putea promova, desigur, arhetipul de gentleman ce ar purta gențile noastre?
Și adevărul este că am stat ceva pe gânduri. Dar nu am putut veni cu niciun răspuns. Mai mult decât atât, și poate că asta este de fapt cauza problemei, ne-am dat seama că în România nu există menswear. Imediat cum am avut gândul ăsta mi-am spus că e evident, deși eu cumva îmi creasem o himeră cum că ar exista într-adevăr la noi o industrie a modei masculine, bazându-mă, bineînțeles, pe o speranță.
Acum trebuie să clarific puțin lucrurile. Aș vrea să lămuresc că postarea asta nu e nicidecum scrisă din răutate (sau hate), ci mai degrabă în urma unei analize personale și obiective.
Mai mult decât atât, atunci când spun “nu există” (industrie sau bărbați care să o reprezinte), nu mă refer în termeni absoluți. Sigur că există o piață, altfel MOTA, brandul nostru, precum și altele de genul nu ar mai fi. Tocmai din acest motiv, într-un articol viitor voi vorbi puțin despre aceste business-uri locale și despre oameni cool (și menswear) care aleg să mearg în direcția potrivită și pe care îi felicităm și îi susținem.
Înainte de toate, ce înseamnă menswear?
Am o explicație destul de simplă. Pe vremea când locuiam la New York, împreună cu bunul meu prieten Mihai Botărel, am început să folosim acest termen pentru a defini cam tot ce era timeless cool în stilul de viață masculin, de la articole vestimentare, la baruri/restaurante, vacanțe, fotografii (“Ce menswear e locul ăsta”, am fi zis). Așadar, când folosesc termenul, mă refer la tot ce înseamnă lifestyle masculin, cu accent pe fashion.
Menswear înseamnă cam tot ce mi-am dorit eu să fac cu silviutolu.com de-a lungul anilor, de la inspirație de travel, design de interior, muzică, cocktail-uri, la (mai ales) outfit-uri și accesorii. A fost pentru mine un fel de North Star, nu doar din dorința (superficială) de a face lucruri care sunt cool, ci pentru că am simțit că pot să devin o versiune mai bună a mea făcându-le.
Cumva, ceva s-a rătăcit pe drum (poate impactul cu realitatea crudă, poate faptul că nu mai locuiesc la New York), dar chiar dacă subiectul este un material bun de introspecție, nu despre aceste lucururi aș vrea să vorbesc în articolul de azi.
Haideți să ne uităm puțin la print media în România. Au existat la un moment dat, și la noi, reviste dedicate exclusiv bărbaților preocupați de acest lifestyle masculin și desigur că vorbesc despre GQ și Esquire. Și deși nu erau produse de nișă (fiind adică reviste glossy), se produceau lucruri de calitate și erau totuși un excelent punct de plecare pentru bărbatul român în căutare de inspirație pentru a-și defini și crea propriu stil.
Chiar și eu am avut o apariție într-un editorial de modă în revista GQ, fotografiat magistral de către Tibi Clenci și avându-l ca stilist pe Ovidiu Buta.
Foto by Tibi Clenci
Din păcate, aceste reviste au încetat să mai apară, din motive economice (de profitabilitate) – pe scurt, nu le (mai) cumpărau bărbații români. Deși se producea conținut calitativ pentru bărbați și în FHM și Playboy, nici atunci și cu atât mai puțin acum nu mi s-ar mai părea cool să cumperi o revistă cu o femeie goală pe copertă pentru a citi un articol de calitate despre mecanismul din spatele unui ceas Patek Philippe, să zicem.
La momentul acesta, din câte știu eu, singurele materiale printate ce se adresează bărbaților (pasionați de modă) sunt suplimentele Elle Man și Cosmo Man, care apar cu revista pentru femei de câte două ori pe an. Până și Men’s Health e Pa-Pa de prin 2018. Trist, dar adevărat.
Observația pe care o deduc de aici, referitor la primul paragraf din articol este că nu există influencers menswear la noi pentru că piața nu o cere.
De ce? ne-am putea întreba. De ce nu citește bărbatul român o revistă despre cum să își creeze în jurul lui un mediu mai elevat, mai cool și mai cult?
Din punctul meu de vedere, sunt două probleme, una care derivă din cealaltă. În primul rând, piața trebuie educată. Dar sigur că o revistă, care este o entitate comercială (având ca scop profitul) nu poate face acte de caritate în încercarea de a-l educa pe bărbatul român să-și cumpere un costum bespoke mai degrabă decât un trening Philipp Plein. Iar influencerii nu creează conținut în direcția asta pentru că, în parte, au la rândul lor nevoie de educație, iar pentru cei care o au, ei bine, nu e cerere. Nu se primesc like-uri. Brand-urile nu plătesc.
Cea de-a doua problemă, cea din care prima rezultă este lipsa exemplelor, a valorilor, a unui intelectualism care include arta de a îmbrăca drept formă de respect de sine și față de ceilalți și care era prezentă în Bucureștii începutului de secol XX și chiar înspre și după perioada interbelică. Atunci fie că erai bancher, fie că erai scriitor, fie că erai negustor (fiecare cu venituri diferite), trebuia să îmbraci un costum și să porți pălărie când ieșeai pe stradă, oricât de scump sau ieftin ar fi fost. Și pentru a reveni în prezent, sigur că “a fi menswear”, în viziunea mea, nu înseamnă (doar) a purta costum, ci poți foarte bine să combini un tricou alb și o geacă de piele biker, însă există o serie de lucruri de care trebuie să ții cont pentru a atinge acest statut.
Și sunt bărbați care bifează toate aceste aspecte, dar, în cele mai multe cazuri, nu sunt cunoscuți. De ce? Pentru că nu se cere. E un cerc vicios.
Așadar, rămân dator cu un articol viitor despre cine se luptă, în opinia mea, să facă menswear în România (brand-uri și indivizi) și de ce ar trebui să le acordăm acestora mai multă atenție.
Până atunci, dacă aveți timp, puteți arunca o privire pe site-ul nostru mota-for-men.com.
Gânduri bune,
Ai subliniat foarte bine aspectul lipsei de educatie si efectul acestei lipse (interesul scazut spre deloc pentru zona de menswear).
Cu toate acestea, stiu ca exista cateva branduri pentru barbati care se straduiesc sa educe dar care nu au tool-uri si bugete sa ajunga la marea masa, cum stim amandoi ca exista si indivizi/endorseri/micro-influenceri care au platforme digitale prin care se adreseaza celor care vor sa asculte.
Ca sa inchei, spun doar ca dincolo de conceptul de educatie, mai e o zicala care se potriveste perfect in context: nu exista mai mare orb decat cel ce nu vrea sa vada.
Spor(t) in toate!
Salutare, domnule Iuhas și mulțumesc pentru comentariu! Sunt total de acord cu tine, de asta am și spus că voi scrie un articol vorbind despre aceste branduri și acești oameni – inițiat voiam să îi pun la finalul acestei postări, dar m-am gândit că e mai curat așa și nu risc să se dilueze mesajul.
Toate cele bune,
Silviu
[…] Ce se întâmplă cu menswear ul în România? […]
Cat de corect spus! Acum m-a apucat nostalgia dupa GQ si FHM, insa din fericire, exista editii print ale acestor reviste in continuare, insa nu in Romania.
De asemenea, exista si informatie de calitate pe net, insa in limba romana destul de putina. Per ansamblu, am fost mereu de parere ca pentru a fi up-to-date cu orice domeniu, nu trebuie sa astepti sa apara textul in limba romana, pentru ca adesea descoperi ca lucrurile deja sunt depasite in multe alte tari, cand apuca sa fie traduse si in romana.
Pe de alta parte, cum ai arata in Teleorman intr-un costum bespoke? Sau intr-o pereche de white jeans cu sacou corai? Plus de asta stim cu totii, produsele bespoke/handmade/ale brandurilor celebre sunt de multe ori peste puterea de cumparare a romanului de rand si nu sunt chiar pe lista prioritatilor. Adica toata lumea vad ca vrea sa se imbrace/incalte in Philipp Plein si Balenciaga, insa in variantele din Obor.
Nu ma intelege gresit, iti dau dreptate intru totul in ceea ce ai scris, doar ca mi se pare ca trebuie sa ne si adaptam intr-un oarecare fel la realitatea in care traim, dar intr-un fel frumos – pentru ca da, e posibil.
Foarte bine și la obiect ai spus, Dorin! Mulțumesc pentru comentariu!
[…] Ce se întâmplă cu menswear ul în România? […]