Astăzi, în ziua a șaptea, mi-am imaginat că mă cheamă Pierre Abélard (și că n-am cunoscut-o niciodată pe Héloïse) sau Guglielmo (Wilhelm în engleză) și că sunt un călugăr franciscan într-o mănăstire belgiană unde se produce bere. Aș fi la fel de înalt, mai bine făcut, m-aș trezi în fiecare dimineață înainte de zori și aș bea vin roșu la fiecare cină.
Aș fi apotecarul mănăstirii și aș culege ierburi de pe Signal de Botrange, într-o zi friguroasă de primăvară, după ce s-au topit zăpezile.
Aș avea acces la bibliotecă și aș citi manuale ezoterice despre poțiuni tămăduitoare, în latină.
În fiecare seară, aș intra în polemici aprinse cu bibliotecarul despre cuviința râsului și despre cinici.
Anul ar fi circa 1095, iar eu aș avea 26 de ani. Nici nu aș bănui că în scurt timp, din cauza unor coincidențe mai mult sau mai puțin fericite, ma voi alătura Cruciadei și că, mai târziu, voi pune bazele ordinului cavalerilor Templieri.
Dar…
E Duminică, 5 Ianuarie 2014, iar eu sunt încă în pijama, mahmur și nu pot decât să mă amuz de excogitația sinapselor mele obosite.
http://youtu.be/1a_onoMEmkw
