Nu știu exact când s-a deschis MAT (Masa Artisanal Taqueria), dar știu că am trecut la un moment dat pe Vulcănescu, în drum spre casă și am văzut foarte multă lume la coadă, la parterul unei clădiri ce părea recent renovată.
Am identificat ulterior locul ca fiind restaurantul MAT și am aflat că în spatele conceptului se află Chefii Alexandru Iacob (pe care îl știam de la KANE și de la Maison Des Chefs) și Cristi Dăscăleanu – pe care nu îl știam.
Am fost curios să văd despre ce este vorba pentru că sunt fan Taquerias și mâncare mexicană – vă spun imediat unde am mâncat cei mai buni tacos – și se pare ca la MAT se fac Tacos mexicani autentici, cu turte făcute de la zero din făină de porumb (măcinată într-o moară adusă din Mexic) și un proces urmat întocmai ca la mama lor acasă. Mai mult, cât de tare este că își cultivă singuri porumbul (dintr-un soi special, potrivit pentru a face tortilla)? Vertical integration am învățat eu la MBA că se numește treaba asta – control mai mare asupra materiei prime => crește calitatea produsului final.👌🏼
Deși am fost de două ori în Mexic (trei dacă număr și escala de 15 ore din Cancun, în drum spre Cuba), nu am o amintire deosebită legată de tacos. Știu că am mâncat la Contramar, un restaurant foarte bun din Mexico City, dar nu mi-i amintesc ca fiind preferații mei. De fapt, cei mai buni tacos pe care i-am mâncat (din nou, este o apreciere cât se poate de subiectivă) sunt cei din Chelsea Market, în New York, de la un loc care se numește Los Tacos No. 1. Erau cu porc marinat și ananas. Absolut geniali! Pe locul doi, sunt cei de la Mas Tacos, din Nashville, și pe trei, cei de la La Esquina, tot în New York, deși Quesadilla de la ei îmi plăcea mai mult.
Dar să vă spun și de cei de la MAT acum, pentru că de asta suntem aici. I-am încercat prima oară pe cei vegani (un aspect pe care îl apreciez, faptul că au și o opțiune vegană și una vegetariană, pe lângă patatas bravas), care au fost cam cât de buni pot fi niște tacos vegani.
Dar sincer, nu pentru asta mergi la MAT. Pe mine m-au dat pe spate cei cu carne de vită (aroma de vită afumată și textura obținută după ce a fost marinată și gătită încet îmi lasă gura apă când mă gândesc acum la ei) și cei cu pește (pe care i-am luat fără ceapă, pentru Lili, dar în care gusturile se combină foarte bine și iarăși au o textură bună datorată peștelui prăjit). Cei cu porc erau buni, însă din punctul meu de vedere, le lipsea o aromă mai clară căre să îi scoată în evidență. Foile de tacos – delicioase. Pico de gallo – ce trebuie.
Abia ce îmi făcusem un Negroni Sbagliato, așa că asta am băut după cum vedeți în fotografii, dar aș vrea să încerc și o Margarita de la ei data viitoare. Sau mai simplu, o bere. Pacifico, eventual, dacă se găsește la noi.
Oricum, încercând ce a făcut Alex Iacob și la Kane (pe vremuri) și la Maison des Chefs și aici, pot spune cu mâna pe inimă că știe foarte bine să creeze dish-uri cu un gust special și bun, tasty. Pe care ți le amintești. Echilibrate ca gusturi și condimente și bine proporționate. Și mai mult ca probabil, în acest caz, este și meritul lui Cristi Dăscăleanu. Keep it up, guys, și felicitări!
Vă recomand sincer să mergeți să-i încercați, pe Mircea Vulcănescu nr 121, lângă Muzeul Militar, de Joi până Duminică între 12 și 20 (22 în weekend). Dacă vreți să nu prindeți aglomerat, mergeți joi sau vineri în intervalul 12-13 sau 16-17.
A, da chiar, să nu uit de înghețata cu prune (și dulciurile sunt făcute in-house, de la zero) – merită și aceasta încercată, este cremoasă iar aroma se simte naturală, puțin acrișoară și nu extrem de dulce – echilibrul de care spuneam mai sus. Îmi amintește de înghețata pe care o făcea mama cu lapte de bivoliță (gras, cremos) când mergeam la bunici în vacanțele de vară.
Vă aștept cu feedback pe blog sau pe IG.
Gânduri bune,
